Ce este conditionarea clasica in psihologie?

Conditionarea clasica este un proces de invatare care are loc prin asocieri intre un stimul de mediu si un stimul natural.  

Conditionarea clasica este un tip de invatare care a avut o mare influenta asupra behaviorismului, o abordare sistematica in psihologie care a aparut in secolul al XIX-lea si care presupune ca multe comportamente sunt produsul unei asocieri: reflexe produse de un raspuns conditionat la anumiti stimuli. Aceasta asociere este, de asemenea, o consecinta a istoriei acelei persoane.

Fiziologul rus Ivan Pavlov, alaturi de John B. Watson, este cel mai mare exponent al conditionarii clasice, unul dintre procesele cheie ale behaviorismului, alaturi de conditionarea operanta sau instrumentala.

Ce este conditionarea clasica?

Behaviorismul se bazeaza pe presupunerea ca toata invatarea are loc prin interactiuni cu mediul, care modeleaza comportamentul (invata). In conditionarea clasica, procesul de invatare are loc prin asocierea unui stimul initial (de exemplu, mirosul de mancare) care provoaca un raspuns neconditionat regulat si masurabil in organism (de exemplu, salivatie), cu un eveniment neutru (de exemplu, un zgomot) care nu a provocat niciun raspuns (salivatie) inainte de conditionare.

Dupa mai multe prezentari consecutive de caracter spatiu-timp, evenimentul neutru va dobandi functiile stimulului initial, provocand acelasi raspuns ca primul. In acest fel, un zgomot ar putea ajunge sa produca salivatie.

Este important de retinut ca conditionarea clasica implica plasarea unui indiciu neutru inaintea unui reflex natural . In experimentul clasic al lui Pavlov cu caini, semnalul neutru era sunetul unui ton, iar reflexul natural era salivatia ca raspuns la mancare. Prin asocierea stimulului neutru cu stimulul de mediu (prezentarea alimentelor), sunetul tonului (stimul conditionat) ar putea produce raspunsul de salivatie.

Cum functioneaza conditionarea clasica: principii de baza

Conditionarea clasica implica formarea unei asocieri intre doi stimuli care are ca rezultat un raspuns invatat. Pentru ei, exista trei faze de baza care apar in acest proces:

Faza 1. Inainte de conditionare

Prima parte a procesului clasic de conditionare necesita un stimul (il vom numi neconditionat) care va genera automat un raspuns. De exemplu, continuand cu exemplul dat mai sus, salivarea ca raspuns la mirosul de mancare este un stimul natural.

In aceasta faza a procesului, stimulul neconditionat va avea ca rezultat un raspuns neconditionat. De exemplu, prezentarea alimentelor (stimul neconditionat) declanseaza in mod natural si automat un raspuns de salivare (raspuns neconditionat).

Exista, de asemenea, un stimul neutru care nu produce inca niciun efect . Atunci cand acest stimul neutru este asociat cu stimulul neconditionat, va aparea evocarea unui raspuns.

Astfel, stimulul neconditionat este unul care declanseaza neconditionat, natural si automat un raspuns. De exemplu, perceperea mirosului unui aliment care va place foarte mult poate declansa foamea. Aici mirosul de mancare este stimulul neconditionat.

Raspunsul neconditionat este raspunsul neinvatat care apare in mod natural ca raspuns la stimulul neconditionat. Adica senzatia de foame ca raspuns la mirosul de mancare este raspunsul neconditionat.

Faza 2. In timpul conditionarii

In timpul celei de-a doua faze a procesului de conditionare clasica, stimulul anterior neutru este asociat in mod repetat cu stimulul neconditionat. Ca urmare a acestei imperecheri, se formeaza o asociere intre stimulul anterior neutru si stimulul neconditionat. Astfel, stimulul candva neutru este cunoscut sub numele de stimul conditionat. Subiectul a fost acum conditionat sa raspunda la acest stimul.

Stimulul conditionat este anterior un stimul neutru care, dupa ce a fost asociat cu stimulul neconditionat, declanseaza un raspuns conditionat. Astfel, daca in timp ce simtim mirosul unui aliment care ne place, auzim un fluier, iar acest lucru se intampla de multe ori, in cele din urma fluierul va provoca singur raspunsul conditionat. In acest caz, fluierul este stimulul conditionat.

Faza 3. Dupa conditionare

Odata ce asocierea dintre stimulul neconditionat si stimulul conditionat a fost realizata, prezentarea stimulului conditionat va provoca doar un raspuns (chiar si fara prezentarea stimulului neconditionat).

Raspunsul rezultat este cunoscut sub numele de raspuns conditionat . Raspunsul conditionat este raspunsul invatat la stimulul anterior neutru. In exemplul de mai sus, raspunsul conditionat ar fi sa se simta foame la auzirea fluierului.

Principiile cheie ale conditionarii clasice

Behavioristii au descris o serie de fenomene diferite asociate conditionarii clasice. Unele dintre aceste elemente implica stabilirea initiala a raspunsului, in timp ce altele descriu disparitia unui raspuns. Aceste elemente sunt importante in intelegerea procesului de conditionare clasica.

Achizitia este etapa initiala a invatarii atunci cand un raspuns este stabilit pentru prima data si consolidat treptat. In timpul fazei de achizitie a conditionarii clasice, un stimul neutru este asociat in mod repetat cu un stimul neconditionat.

Sa ne amintim ca stimulul neconditionat este ceva care declanseaza in mod natural si automat un raspuns fara nicio invatare. Odata ce asocierea este facuta, subiectul va incepe sa emita un comportament ca raspuns la stimulul anterior neutru, care acum este cunoscut sub numele de stimul conditionat. In acest moment, raspunsul a fost obtinut .

Extinctia are loc atunci cand aparitia unui raspuns conditionat se diminueaza sau dispare. In conditionarea clasica, acest lucru se intampla atunci cand un stimul conditionat nu mai este asociat cu un stimul neconditionat.

Cu toate acestea, uneori, un raspuns invatat poate reaparea brusc chiar si dupa o perioada de disparitie. Recuperarea spontana este reaparitia raspunsului conditionat dupa o perioada de repaus sau o perioada de raspuns diminuat.  Daca stimulul conditionat si stimulul neconditionat nu mai sunt asociate, disparitia se va produce foarte repede dupa recuperarea spontana.

Generalizarea stimulului este tendinta stimulului conditionat de a evoca raspunsuri similare dupa ce raspunsul a fost conditionat.  In faimosul experiment al lui John B. Watson, Micul Albert, un copil mic a fost conditionat sa se teama de un sobolan alb. Copilul a demonstrat generalizarea stimulului aratand si frica ca raspuns la alte obiecte albe neclare, inclusiv jucarii de plus si parul lui Watson. Desi acest experiment demonstreaza mecanismul conditionat in dobandirea fobiilor, consecintele acestuia ne amintesc si de importanta mentinerii unei perspective etice in cercetarea psihologica.

Discriminarea este capacitatea de a diferentia intre un stimul conditionat si alti stimuli care nu au fost asociati cu un stimul neconditionat. Astfel, atunci cand subiectul este capabil sa distinga intre doi stimuli, el sau ea va raspunde numai atunci cand stimulul conditionat este prezentat.

Cele cinci principii cheie ale conditionarii clasice sunt achizitia, extinctia, recuperarea spontana, generalizarea stimulului si discriminarea stimulului.

Aplicatii ale conditionarii clasice in psihologie

Principiile conditionarii clasice sunt si astazi larg utile in diferite abordari terapeutice din psihologie, unele dintre cele mai utilizate resurse sunt:

Contraconditionarea

In procesul de contraconditionare se urmareste dezinvatarea unui raspuns nedorit, prin prezentarea unor stimuli placuti. De exemplu, la tratarea unei fobie, stimulul fobic poate fi prezentat impreuna cu ceva placut pentru subiect, in asa fel incat sa inceapa sa apara raspunsuri care sa permita depasirea progresiva a fobiei.

Desensibilizarea sistematica

Desensibilizarea sistematica este o tehnica de modificare a comportamentului care consta in expunerea treptata si progresiva a persoanei la stimulul sau fobic, pentru a reduce si dispare raspunsurile de anxietate.

Potop

Scopul tehnicii de inundare este de a pune capat raspunsurilor de evitare, expunand subiectul la situatia de temut si impiedicand evadarea acestora. Aceasta cu scopul de a infrunta motivul fricii pana cand acest raspuns dispare.

Conditionare clasica si publicitate

Astazi putem gasi multe exemple clare de aplicare a teoriei conditionarii clasice. Una dintre ele, de mare importanta, este publicitatea. Publicitatea foloseste conditionarea clasica ca tactica pentru a obtine un raspuns.

Publicitatea pentru jocuri este unul dintre multele exemple. Cu mediul incitant si pozitiv al unui spectacol de jocuri, spectatorul poate incepe sa genereze un raspuns interesant la anunt datorita asocierii cu mediul.

Recente

Rase de caini potrivite barbatilor

Barbatii sunt mai pretentiosi atunci cand vine vorba de alegerea unui animal de companie. Acestia isi doresc un caine care sa le completeze personalitatea...

Cele mai bune marci de sampanie: delicii spumante

Vinul spumant a luat nastere in Franta in secolul al XVII-lea ca un experiment pentru nobilimea vremii. Ulterior a fost perfectionat si popularizat de...

Restaurarea sticlei vechi: Afla acum ce trebuie sa faci

Fie ca ati mostenit o mostenire de familie pretuita cu cateva crapaturi, daca va ganditi sa cumparati o bucata de sticla deteriorata...

Ce produse sa folosim pentru protectia solara in functie de tipul pielii

Pentru ca a venit vara, trebuie sa ne gandim si la protectia solara, foarte importanta in aceasta perioada. Dermatologii ne recomanda sa nu iesim...

Afla ce este cataracta si cum se poate trata!

Cataracta este o pelicula subtire, opaca, ce apare la nivelul cristalinului si blocheaza trecerea fasciculului luminos catre retina, producand tulburari mari ale vederii. Este foarte...