Fara sa spun nimic, doar o privire, unde sunt inscrise toate „te iubesc”, toate saruturile date, toate promisiunile facute si mangaierile pe care amandoi ni le-am tatuat pe piele. Pentru ca atunci cand ochii tai si ai mei se intalnesc, cuvintele nu sunt necesare , intregul univers este ritmat si inimile noastre danseaza, acolo, intre privirea ta si a mea…
Lingvistii spun ca, in ciuda faptului ca iubirea este cel mai universal sentiment si cunoscut tuturor, modul in care iubirea este exprimata in fiecare tara include o nuanta exceptionala care o face unica , de fapt, chiar „intradusabila”.
In Japonia, de exemplu, exista termenul „ Koi no yokan ” care ar fi ceva de genul acel sentiment intens si aproape inexplicabil pe care il avem atunci cand ne aflam in fata cuiva pe care cu siguranta il vom iubi pentru totdeauna.
Tu esti vinovatul privirilor mele pierdute si al rasetelor mele prostesti, tu persoana in care vreau sa ma vad reflectata in fiecare zi in oceanul cald al ochilor tai…
In limbajul semnelor, „te iubesc” poate fi exprimat in diferite moduri. O modalitate este de a ridica degetul mic, degetul aratator si degetul mare. Aici magia este, fara indoiala, exceptionala, pentru ca nu avem nevoie de voci sau cuvinte pentru a articula sunetele, totusi, sentimentul, desigur, ramane acelasi. Asa cum este in orice limba si in orice colt al planetei noastre.
In ciuda acestui fapt, am putea spune ca cel mai universal limbaj atunci cand vine vorba de transmiterea autentica a iubirii este aspectul . Acele oglinzi curate in care emotiile ard, sunt incantate si captivate; desi, evident, vom continua sa avem nevoie de cuvinte…
O privire si un „Te iubesc” in o mie de limbi
Ei spun ca dragostea este un naufragiu chimic , ca dorinta, ca fiecare promisiune trasa sub cearsaf sau in acele nopti in care ne intoarcem acasa trasand incet vise intre saruturi si ras, nu este altceva decat rezultatul unui mecanism complex al neurotransmitatorilor nostri, hormoni capriciosi…
Este ceva ce este cu siguranta greu de crezut. Pentru ca iubirea este mai mult decat chimie, sunt momente, este o privire care ne atrage fara sa stim de ce si este un „te iubesc” pe care il lansam cu frica dar riscand, de parca viata ar depinde de asta.
Poate din acest motiv, fiintele umane au incercat mereu sa „incapsuleze” in limbaj fiecare nuanta a acelor emotii inexplicabile, contradictorii, intense, dar intotdeauna magice. Sa ne uitam la cateva exemple.
- Firgun. Din ebraica, este atunci cand ne simtim fericiti pentru ca ceva bun i s-a intamplat cuiva pe care-l iubim.
- Dorn. Din romana, se refera la acel sentiment dureros pe care il traim atunci cand nu suntem alaturi de persoana pe care o iubim.
- Merak . Cand iubim, cand facem ceva care ne face placere intens, pare ca noi insine am fi parte din universul insusi. Este ceva minunat, o emotie atat de plina si de intensa pe care sarbii au vrut sa o surprinda in acest cuvant sonor.
- Cwtch. Din galeza. Este acea imbratisare minunata pe care o primim de la partenerii nostri.
- Naz . Din Urdu. Se refera la mandria de a te simti iubit.
- In limba Yamana, un popor din cea mai suica parte a Americii, ei descriu aspectul „Mamihlapinatapei” ca acela in care doi oameni isi doresc unul pe celalalt si nu inceteaza sa se caute unul pe celalalt cu ochii, dar chiar si asa, sunt inca prea timizi. sa fac primul pas…
Dragostea in tacere, dragostea privirilor
Nicio parte a corpului nostru nu adaposteste atata incarcatura emotionala ca privirea . Prin urmare, in realitate, nu conteaza prea mult in ce limba ne spun „te iubesc”. Cel mai probabil, stim deja cu mult inainte ca suntem iubiti datorita acelor ochi tremuratori, acelei priviri care ne contine, care ne cauta, care nu vor avea niciodata nevoie de subtitrari pentru a descrie ceea ce simte sufletul.
Dragostea tacuta spune mult mai mult decat o fraza , mult mai mult decat un discurs si cea mai buna scrisoare din lume. De fapt, atunci cand cuvintele inceteaza, mainile se cauta una pe alta, iar gurile sunt cautate pentru a atrage sarutari si se gasesc piei pentru a juca adevaratul joc al iubirii, acolo cand tacerea domneste si totul este autentic.
Cu toate acestea, oamenii vor avea intotdeauna nevoie sa comunice pentru a construi dragostea . Fie ca este vorba prin limbajul semnelor sau, uneori, prin invatarea fortata a limbajului persoanei de care ne-am indragostit, trebuie sa comunicam pentru a modela ceea ce s-a luminat in inimile noastre.
Potrivit lui Gary Chapman, autorul cartii The 5 Love Languages , expresivitatea fizica a afectiunii si pasiunii este doar o parte a ceea ce constituie o relatie stabila sau fericita . Oamenii au nevoie de afectiune, sprijin, comunicare empatica si complicitate a acelei persoane capabile sa spuna in cuvinte, toate acestea exprimate prin ochii lor.
Pentru ca, dupa cum se spune, dragostea incepe cu o privire, se spune cu un cuvant , se simte cu un sarut si uneori… Se pierde cu o lacrima.