Sindromul de deconectare emotionala este legat de dificultatea de a identifica si experimenta diferitele emotii. Cel mai obisnuit este ca se naste din experiente dificile sau traumatice care nu au fost elaborate corespunzator.
Sindromul de deconectare emotionala apare atunci cand o persoana inceteaza sa simta afectiune . Curand acest lucru se raspandeste si la alte emotii si se genereaza o situatie in care parca nu simte nimic. Evident, in aceste cazuri este imposibil sa stabilesti o legatura de empatie cu ceilalti pentru ca, pentru a face asta, este necesar sa simti.
Din pacate, s-a raspandit ideea ca exista o opozitie intre emotii si ratiune . Multi cred ca emotiile fac parte dintr-o zona primitiva a fiintei si ca sunt o greseala in sine.
Pentru ca ei sa devina un „produs” acceptabil, cred ei, trebuie sa treaca prin filtrul ratiunii. Asa se ajunge la sindromul de deconectare emotionala.
Aproape toata lumea trece printr-un moment in care trebuie sa reduca ceea ce simte, pentru ca intensitatea acestuia este coplesitoare sau pentru ca exista epuizare emotionala. Acest lucru este complet normal.
Despre sindromul de deconectare emotionala vorbim doar atunci cand aceste stari devin mai mult sau mai putin permanente pentru o perioada lunga de timp.
Caracteristicile sindromului de deconectare emotionala
Principala caracteristica a sindromului de deconectare emotionala este izolarea . Atentie, pentru ca in acest caz nu este vorba neaparat de izolare sociala. De fapt, multi oameni care se potrivesc acestei imagini sunt foarte activi din punct de vedere social si tocmai aceasta este strategia lor de a se izola: a fi alaturi de multi oameni fara a fi aproape de nimeni.
Izolarea in acest caz are de-a face cu o modalitate de ruptura emotionala cu mediul . Nu simti afectiune pentru cineva anume si nu respingi acea afectiune daca apare. Asta se intampla si cu propriile emotii: nu li se da valoare, sunt minimizate sau se face tot ce este necesar pentru a le sufoca. Cuvantul de ordine, nu intotdeauna constient, este sa nu simti.
Unele caracteristici care identifica sindromul de deconectare emotionala sunt urmatoarele:
- Evitati sa vorbiti despre emotii . In special, a emotiilor care implica un anumit grad de vulnerabilitate.
- Incapacitatea de a experimenta intensitatea emotionala . In acest caz, sunt respinse si emotiile intense, atat in persoana insasi, cat si in ceilalti.
- Dificultate de a simti empatie . Persoana nu crede ca emotiile celorlalti sunt valoroase si nici nu crede ca exista ceva de inteles in ele.
- Rationalitate extrema . Valoarea ratiunii este in mod continuu exaltata si cauta sa aduca totul in campul gandirii.
- Dificultatea de a stabili relatii profunde. Relatiile cu ceilalti se caracterizeaza prin nesemnificatia lor.
- Perceptie de sine confuza . In aceste cazuri este foarte dificil sa-ti identifici propriile emotii si lumea interna este traita ca si cum ar fi amortita sau ametita.
Mecanism de autoaparare
In cele mai multe cazuri, sindromul de deconectare emotionala se datoreaza unor experiente negative sau traumatice care sunt evitate. Persoana alege sa foloseasca strategii de negare, represiune sau blocare inainte de ceea ce se naste in lumea emotionala . Ceea ce se teme este sa treaca din nou printr-o experienta de suferinta si a hotarat sa strice aceasta posibilitate din rasputeri, impiedicandu-se sa simta.
Nu este neobisnuit ca acest sindrom sa apara si la cei care au facut obiectul unui tratament sistematic neconsiderat . Poate ca nu au o experienta deosebit de grava, dar abuzul sau neglijarea zilnica le-a dus la propriile emotii. De fapt, nu este vorba despre faptul ca nu vor sa simta, ci ca nu vor sa sufere.
Marea contradictie in toate acestea este ca refuzul de a simti da nastere unei surse enorme de suferinta. Cine ia acea decizie (aproape intotdeauna fara sa-si dea seama) se lipseste de intimitate. Acesta este unul dintre principalii activatori ai fericirii. Lucrul obisnuit este ca cei care refuza sa simta, experimenteaza un gol profund si un sentiment ascuns de singuratate.
Valoarea emotiilor
Emotiile sunt semnele cele mai autentice ale a ceea ce se intampla in interiorul fiecarei fiinte umane . Daca apare frica, inseamna ca exista un factor care este perceput ca o amenintare. Daca exista furie, inseamna ca experimentam frustrare in legatura cu ceva sau ca simtul nostru natural de aparare a fost activat. Daca exista afectiune, asta inseamna ca ne-am construit o identitate subiectiva cu altcineva.
Emotiile nu slabesc pe nimeni, ci dimpotriva : ele ofera urme de identitate, expresii ale fiintei, iar pe baza lor putem construi o intelegere si reafirmare a cine suntem. Ceea ce poate slabi este managementul dat acelor emotii. Denaturarea, negarea sau inhibarea lor provoaca o desfigurare a fiintei.
Izolarea emotionala nu este un material cu care se construiesc vieti fericite . Adesea duce la confuzie si indiferenta fata de orice. Este un teren fertil pentru ca plictiseala sa creasca si dorinta de a trai sa se estompeze. Prin urmare, atunci cand te confrunti cu sindromul de deconectare emotionala, cel mai eficient lucru de facut este sa ceri ajutor profesional.